A. Însămânţarea produsului patologic pe mediul Klauberg

B. Inocularea cu material de examint a şoarecilor albi

C. Însămânţarea pe mediul Francis

D. Însămânţarea pe mediul Bordet – Jengou

E. Însămânţarea pe mediul McCoy

64. Pentru diagnosticul tularemiei se recoltează următoarele prelevate:

A. Aspirat din bubonul tularemic

B. Sputa

C. Sânge pentru hemoculturi

D. Urina

E. Bila

65. Forme clinice caracteristice în tularemie sunt:

A. Ulcero-ganglionară

B. Paralitică

C. Pulmonară

D. Tifoidică

E. Hemolitico-uremică

66. În tularemie se disting următoarele forme clinice:

A. Ulcero-ganglionară

B. Oculo-ganglionară

C. Pulmonară

D. Cutanată cu erupţii variceliforme

E. Meningoencefalitică

67. Tularemia se transmite la om pe următoarele căi:

A. Prin vectori biologici (căpuşe, tăuni, ţânţari)

B. Prin contact direct cu rozătoarele bolnave

C. Prin contact direct cu persoanele bolnave

D. Pe cale digestivă (apă, alimente)

E. Pe cale aerogenă

68. Francisella tularensis are următoarele biovariante:

A F. tularensis nearctica

B F. tularensis rodentium

C F. tularensis holarctica

D F. tularensis orientalis

E F. tularensis centroasiatica

69. B. anthracis se caracterizează prin următoarele:

A. Sunt bastonaşe gramnegative, colorate bipolar

B. În organism formează o capsulă polipeptidică

C. Produce spori aranjaţi central care nu deformează celula

D. Sunt imobili

E. Se evidenţiază prin metoda Ziehl-Neelsen

70. Pentru depistarea B. anthracis se pot utiliza metodele de colorare:

A. Neisser

B. Ziehl-Neelsen

C. Burri-Gins

D. Aujeszky

E. Gram

71. B. anthracis se caracterizează prin următorii factori de patogenitate:

A. Capsula

B. Factor edematogen

C. Factor protector

D. Factor letal

E. Endotoxina

72. În raport cu poarta de intrare se întâlnesc formele clinice de antrax:

A. Cutanată

B. Pulmonară

C. Intestinală

D. Bubonică

E. Anginoganglionară

73. În mediile de cultură B. anthracis creşte formând:

A. Colonii mici, rotunde, bombate, lucioase, transparente

B. Colonii mari, plate, surii, rugoase, mate, cu contur neregulat

C. În bulion formează sediment cu aspectul unui glomerul de vată

D. În bulion formează o peliculă de la care pornesc prelungiri

E. În bulion formează o peliculă groasă şi zbârcită

74. În profilaxia şi tratamentul antraxului se utilizează:

A. Anatoxina nativă anti- B. anthracis

B. Antraxina

C. Vaccin viu atenuat

D. Imunoglobulină umană hiperimună anti- B. anthracis

E. Imunoglobulină heteroloagă anti-B.anthracis

75. Contractarea pestei se realizează pe următoarele căi:

A. Prin înţepătura păduchilor

B. Prin intermediul puricilor

C. Pe cale aerogenă

D. Prin contact direct cu animalele bolnave

E. Pe cale alimentară

76. Pesta evoluează în următoarele forme clinice:

A. Hemolitico-uremică

B. Bubonică

C. Pulmonară

D. Septicemică

E. Paralitică

77. În funcţie de forma clinică, pentru diagnosticul pestei se prelevă:

A. Aspirat din bubon

B. Urină

C. Sânge pentru hemocultură

D. Bilă

E. Spută

78. În diagnosticul de laborator al pestei se utilizează metodele:

A. Bacterioscopică

B. Contraimunoelectroforeza

C. Biologică

D. Reacţia de hemaglutinare directă cu eritrocite de berbec

E. Bacteriologică

79. În profilaxia şi tratamentul specific al pestei se utilizează:

A. Vaccin viu atenuat

B. Vaccin inactivat

C. Bacteriofag antipestos

D. Imunoglobulina antipestoasă

E. Ser antitoxic antipestos

80. Toxina difterică determină leziuni necrotice în:

A. Miocard

B. Pericard

C. Glandele suprarenale

D. Rinichi

E. Ficat

81. Morfologic C. diphtheriae reprezintă:

A. Bacterii grampozitive

B. Bastonaşe măciucate

C. Coci gramnegativi

D. Bastonaşe dispuse în unghiuri

E. Cocobacterii grampozitive

82. În profilaxia difteriei se utilizează vaccinurile:

A. Anatoxina difterică

B. Anatoxina difterică + tuberculina

C. Anatoxinele difterică + tetanică

D. Anatoxinele difterică + tetanică + pertusică

E. Anatoxinele difterică + tetanică + B. pertussis inactivate

83. În tratamentul specific al difteriei se utilizează:

A. Imunoglobuline omoloage

B. Ser antitoxic heterolog

C. Toxină difterică purificată

D. Anatoxinele difterică+tetanică

E. Bacteriofagi polivalenţi

84. C. diphtheriae se diferenţiază în următoarele biovarinate:

A. Parvus

B. Gravis

C. Agalactiae

D. Mitis

E. Intermedius

85. Pentru izolarea C. diphtheriae se utilizează mediile de cultură:

A. Bucin

B. Burri

C. Tinsdale

D. Klauberg

E. Bordet-Jengou

86. Despre vaccinul antituberculos se poate afirma:

A. Se administrează intradermic

B. Creează imunitate pe un termen de 6 luni

C. Conţine bacterii vii atenuate

D. Conţine bacterii inactivate

E. Vaccinarea se face la a 3- 5 zi de viaţă

87.Specii de micobacterii condiţionat-patogene pentru om sunt:

A. M. avium

B. M. bovis

C. M. ulcerans

D. M. marinum

E . M. fortuitum

88. Ca factori ce stimulează creşterea şi multiplicarea micobacteriilor patogene pe medii de cultură se utilizează:

A. Cisteina

B. Asparagina

C. Glutaminatul de sodiu

D. Acidul glutamic

E. Acidul piruvic

89. Pentru B. pertussis sunt caracteristice următoarele caractere cultural – biochimice:

A. Este un microb stric aerob

B. Este strict anaerob

C. Se cultivă pe medii speciale

D. Se cultivă pe medii uzuale

E. Nu fermentează glucidele

90. Factorii de patogenitate caracteristici pentru B. pertussis:

A. Hemaglutinina filamentoasă

B. Flagelii

C. Adenilat-ciclaza

D. Capsula

E. Exotoxina

91În metoda microscopică de diagnostic a sifilisului se examinează frotiuri colorate:

A. Gram

B. Giemsa

C. Cu fucsină

D. Prin impregnare argentică

E. Preparate între lamă şi lamelă

92Interes medical prezintă următoarele subspecii ale T. pallidum:

1. orale
2. pallidum
3. pertenue
4. paraluiscuniculi
5. endemicum

93Prin intermediul insectelor vectore se transmite:

1. Boala Lyme
2. Febrele recurente
3. Sifilisul
4. Leptospirozele icterice
5. Leptospirozele anicterice

94Prin intermediul insectelor vectore nu se transmite:

1. Boala Lime
2. Tifosul recurent
3. Sifilisul
4. Leptospirozele icterice
5. Leptospirozele anicterice

95În sifilisul congenital tardiv se determină:

A. Cheratită parenchimatoasă

B. Paralizii flasce al musculaturii gambelor

C. Deformarea dinţilor

D. Deformarea oaselor gambelor

E. Surditate

96Sifilisul primar se caracterizează prin următoarele particularităţi:

F. Se instalează după o perioadă medie de incubare de 21 zile

G. Evoluează 6-8 săptămâni

H. La poarta de intrare se dezvoltă o inflamaţie de tip exudativ însoţită de edem dureros

I. La poarta de intrare se formează o ulceraţie bine conturată, dură, nedureroasă

J. Şancrul dur se vindecă spontan cu cicatrizare şi calcificare

97Pentru sifilisul secundar sunt caracteristice:

K. Gome osoase si cutanate

L. Sifilide polimorfe cutanate şi ale mucoaselor

M. Gome in SNC

N. Paralizii generalizate progresive

O. Anevrizma aortei

98. Pentru sifilisul terţiar este caracteristic:

A. Gome osoase şi cutanate

B. Sifilide polimorfe cutanate şi ale mucoaselor

C. Gome în sistemul nervos central

D. Paralizii generalizate progresive

E. Anevrizma aortei

99. Pentru sifilisul tardiv, stadia patru, sunt caracteristice:

A. Sifilide polimorfe cutanate şi ale mucoaselor

B. Gome osoase şi cutanate

C. Leziuni profunde ale encefalului

D. Leziuni profunde ale măduvei spinale

E. Anevrizma aortei

100. În structura antigenică a T. pallidum se determină următoarele tipuri de antigene:

A. Lipidic, comun cu lipide din ţesuturi umane

B. Proteic, comun cu extrase din muşchi de cord bovin

C. Proteic de grup

D. Lipidic, comun cu extrase din muşchi de cord bovin

E. Proteic şi polizaharidic specifici

101. Anticorpii antilipoidici în sifilis se caracterizează prin următoarele particularităti:

A. Se determină în reacţii serologice cu cardiolipină

B. Apar ultimii în sifilisul primar seropozitiv

C. Dispar primii după vindecarea sifilisului

D. Dispar ultimii după vindecarea sifilisului

E. Se determină în reacţii serologice confirmative

102. În diagnosticul microbiologic al sifilisului primar se examinează prelevate:

A. Punctat din ganglionii limfatici regionali

B. Exudate din elemente eruptive cutanate

C. Exudate articulare

D. Serozităţi din şancru

E. Lichidul cefalorahidian

103. Diagnosticul microbiologic al sifilisului se face prin metodele:

A. Microscopică

B. Bacteriologică

C. Biologică

D. Serologică

E. Alergică

104. Diagnosticul sifilisului se face prin reacţiile serologice orientative:

A. Testul de floculare VDRL/ MRL

B. Hemaglutinare indirectă

C. Imobilizare a treponemelor

D. Aglutinare şi liză a treponemelor

E. Reacţia Wassermann cu cardiolipină

105. Diagnosticul sifilisului se face prin reacţiile serologice confirmative:

A. Testul de floculare VDRL/ MRL

B. Hemaglutinare indirectă

C. Imobilizare a treponemelor

D. Aglutinare şi liză a treponemelor

E. Reacţia imunofluorescentă indirectă

106. În metoda microscopică de diagnostic B. recurrentis se evidenţiază în frotiuri colorate:

A. Gram

B. Giemsa

C. Cu albastru de metilen

D. Prin impregnare argentică

E. În preparate native

107. Diagnosticul de laborator al febrelor recurente se efectiaza prin urmatoarele metode:

A. Examinarea preparatelor native

B. Examinarea preparatelor colorate Gemsa

C. De imobilizare a borreliilor

D. Reacţia imunofluorescentă indirectă

E. Reacţia de şarjare a boreliilor cu trombocite

108. Surse ale infecţiei în borrelioze sunt:

A. Porcinele

B. Câinii

C. Rozătoarele

D. Renii

E. Omul

109. Borreliozele se transmit pe urmatoarele cai :

A. Păduchi

B. Purici

C. Căpuşe

D. Aeriană

E. Alimentară

110. În boala Lyme preponderent sunt afectate:

A. Aparatul locomotor

B. Organele respiratorii

C. Organele digestive

D. Sistemul nervos central

E. Sistemul cardiovascular

111. În serodiagnosticul bolii Lyme se utilizează reacţiile:

A. RA

B. RP

C. RIF indirectă

D. AIE

E. Reacţia de imobilizare a borreliilor

112. Surse ale infecţiei în leptospiroze preponderent sunt:

A. Porcinele

B. Bovinele

C. Păsările de baltă

D. Rozătoarele

E. Câinii

113. Leptospirele se izolează din următoarele prelevate:

A. Materii fecale

B. Urină

C. Sânge

D. LCR

E. Exudate din articulaţii

114. Transmiterea leptospirelor la om se realizează prin următoarele căi:

A. Apei contaminate

B. Scăldatului

C. Alimentară

D. Aeriană

E. Sexuală

115. Preponderent leptospirele sunt concentrate în următoarele organe:

A. Sânge

B. Plămâni

C. Ficat

D. Rinichi

E. SNC

116. Diagnosticul microbiologic al leptospirozelor se face prin următoarele metode:

A. Microscopică

B. Bacteriologică

C. Biologică

D. Serologică

E. Alergică

117. Culturile de leptospire se obţin prin următoarele căi:

A. În geloză semilichidă

B. Infectarea cobailor

C. Infectarea iepurilor

D. În mediul Korthof

E. În mediul Kitt-Tarrozzi

118 . Identificarea culturilor de leptospire se face prin studierea caracterelor:

A. Morfologice

B. De cultură

C. Biochimice

D. Structurii antigenice

E. Toxigene

119. Serodiagnosticul leptospirozelor se face în reacţiile:

A. Wassermann

B. RAL

C. VDRL (microseroreacţia pe lamă)

D. RFC

E. De şarjare a leptospirelor cu trombocite

120 Diagnosticul microbiologic al febrelor recurente se face prin metodele:

A. Microscopică

B. Bacteriologică

C. Biologică

D. Reactii serodiagnostice

E. Reactii de seroidentificare

F.